Daca intr-o zi as pleca?
Sa ma trezesc, cum ar fi... cam ca acum.. dimineata... si pac, in liniste, tiptil, rucsacul meu preferat, cateva lucruri, cardul (pentru confort psihic), agenda de vorbe, chitara si inca ceva.
As pleca incet si sigur, calm si hotarat. Poate Barcelona, Amsterdam, Sighisoara, Maroc sau Parisul cu suburbiile alea in care nu am fost niciodata.
Zbang. Sa dispar dintr-odata. 2 luni ? ar fi prea tare. Deocamdata nu am coaie pentru asta. Recunosc. Dar stiu ca va fi, asta e clar...
"Stati linistiti, sunt ok, o sa ma intorc" Atata biletul las, sa stiti de pe-acum :)
De ce nu o fac acum? Motive organice?
Din nou luni, din nou trezit de dimineata cu intrebarile vietii, din nou un semiviitor luminos ( e soare azi, deci suntem pozitivi), o alta cafea, laptele Zuzu, motanul Oscar, cor de vrabii la geamul meu precum in cantecul lui Marley.
Din fericire, din nou cu pofta de viata. Sangele pompeaza mai puternic ca niciodata. Vena tine tempoul ca o profesionista. Ochiul jucaus scaneaza nonstop si cu privirea superlimpede de SuperOculusClarisimus , imbraca/dezbraca imagini dupa cum vrea cristalinu' lui. Urechile se chinuie sa tina ritmul cu creierele. Neuronii proapat prajiti sunt intr-o continuua refreshuire si vin cu energie noua. Un agitat. Am ajuns sa nu mai suport pe nimeni care e in partea opusa liniei de reper fixata de mine. Linistea, modestia si stilul estompat au derogari pe durata inregistrarilor.
E era lucrurilor zgomotoase, a situatiilor hotarate, a tablourilor mari si a cuvintelor rostite clar, distinct.
E era feliilor de paine prajite cu unt si a televizorului nedeschis de 3 lui.
Charlie Chaplin are derogare si el, in fiecare saptamana belim ochii in plasma la cate un film de-al lui, ranjim elegant, suntem salvati.
O sa urc din nou la studio de unde nu o sa ma mai dezlipesc zeci de ore, dupaamiaza echipa se mareste, pe seara apar sigur cativa musafiri, la 3 noaptea posibil sa adorm pe covorul verde pufos, un salvator republikan ma va inveli cu o patura, apoi din nou, o dimineata cu soare intrebari, pozitiv, planuri de la inaltimea terasei, zuzu, oscar si restul pisicilor.
Cine zicea ca in arta / showbusiness nu exista rutina?
D-aia zic: da-mi Doamne niste nebunie in plus ca mai e loc... berechet. Dau la schimb niste ceva, numit generic : "liniste"
tudum, tudum, tudum..
Jun 7, 2010
Subscribe to:
Post Comments (Atom)


5 comentarii:
Dispari macar cateva zile oriunde.E simplu daca intradevar vrei.
E asa prafuit ce ai scris mai sus.
Gramul de nebunie e deajuns,dar vad ca ratiunea ta e un pic mai puternica,ratiune pe care o numesti "liniste".
Traieste ca un student.Urca`te in primul tren si vezi unde te duce.Dar ia si cel putin un prieten cu tine,fie el animalut sau nu.
Si inca ceva...verde! ;)
Barcelona, alege Barcelona..eu sigur simt nevoia organica sa o mai vad odata...altfel, pentru prima data, cu ochi mai batrani sau... mai tineri, dar cu aceeasi nevoie de nebunie :) pace?!
Nu.
drum bun, Bogdan! :)
Si eu ma rugam - ma rog:
sa-mi creasca aripi,
sa trec oceane-n zbor;
sa ma fac intro zi mica de tot,
sa m-acopar c-un fir de iarba - spionand o furnica imensa;
sau foarte mare,
sa tin in palma stelele, cutreierand galaxiile.
Sa cunosc toate lumile!
Iar cand s-adorm,
sa-mi ascund somnul intro gaura neagra
lasand in lume numai un ochi - deschis
sa vada!
(si asta-mi trecea mie prin cap citind ultima ta fraza...)
Post a Comment