Te invoc, dementza !

Vin mai dese si mai bogate. Trairile, tripurile, sensurile redescoperite, lucruri simple si frumoase. Mai sunt imagini haioase, legaturi involuntare, controlat lasate la voia intamplarii gen, cuvinte rostite treacnca fleanca revelator, stari pur si simplu simple si informatie, informatie, informatie.
Multa.
Informatie.
Dar nu mai pot sa scriu toate astea, nu mai e timp, apar altele si altele. Cumva imi accelerez intelesurile. In sensul de cunoastere, sete. Si cum sa te pui cu iuteala mintii ? E milioane de ok-uri date la deja neformulate intrebari si dinainte citite de procesor. Instantaneu si pulsatie si recul. Ai si gandit, vazut, dezvoltat, anticipat, aflat. Vajj.. pam pam pam , frameu-uri sarite, viteza mare, vum vum. fade Negru. Revenire la starea punct Zero. Liniste, calm, zambet, dar nu piosenie bleaga.
Am zis ca o sa devina mai provocator pregatirea provocarii. La un nivel obsedant-maniaco-profesional, toata viziunea a ce va fi este mai adrenalitica decat provocarea tinta.
Si atunci subtinta (partea de pregatire a provocarii) devine tinta. Si mai departe de atata, va fi pregatirea pregatirii a ceva. Si mai departe de atat ajungem maxim, cand vom trai toata viata pregatindu-ne pentru o pregatire ce va sa vina odata.
Asta nu suna a fericire ? Idilism ?
Bvs si Michelle au o cana cu oi. Stiti, se poarta oile. Au devenit foarte simpatice. Au devenit avatarate, mascote sau ceva element de feng sui. Dau energie pozitiva. Karma bovina. Si oile sunt toate bucalate, rotofane, blegi dar darze, unele cosmetizate chiar, Asa.. gen mai sexi ca o secretara, usor durdulie si focoasa. Oi haioase imprimate.
P-astea le-am tinut minte dar altele, mai multe, v-am zis, sunt luate de valu cu altele si altele noi. Si se duc.
Si ma enerveaza asa nitel ca as vrea sa ramana, ca multe dintre ele sunt adevaruri esentiale.
Si ma gandesc de ce e nevoi esa ramana, de ce sa le scrii, de ce sa le arati/zici/analizezi.
Pentru ca cred ca e nevoia sa stii ca existi, consemnat cu niste vorbe undeva puse. E un reper amprenta pe hartia de la politie. Intr-un fel ne place sa stim ca contam. Ma cac in ele de cacofonii.
Vrem sa contam. Asta e adevarul revelator de azi. Si atunci mai conteaza cacofonia ?
Vrem sa avem poze, sa se stie, am fost acolo, am zis, asta o am de acolo, asta e a mea, acolo a scris cutare. E scrisul lu cutare. Cineva citeste. Deci contez daca tu ai citit.
Si prin mine parca contezi si tu. iar cacofonie. daca toti suntem raportati la totul, parca e iar roata aia cu pregatirea pentru pregatirea a ceva.
Doar ca nu stim care e falsa tinta principala.
Si dementa s-a obisnuit cu jocu asta si tot shimba strategiile. Si vine cam nepregatit ca iarna vs autoritati. E ca gandacii de bucatarie care se obisnuiesc cu otrava de gandaci. Si vine mai rar si pam pam sau super iute ca un internet de super mare viteza pentru un computer din 1993
A naibii dementa. Vorbesc de cea care incurajeaza etapa de contare.
Te invoc, dementza!
Hai naibii sa incepem.

Acum imi dau seama ca s-a intamplat o treaba invers. Provocarea a ramas in urma starii de dupa. Starea de dupa, asta in care am dezvoltat scris despre cum se intampla. Intamplarea despre intamplare e mai ... intamplare.
Stiu suna a fabula de la teatrul de revista toma caragiu din ploiestim coregraf marcela timiras.

Si ce o sa mai umeze acum conform rationamentelor similare de mai sus ? Cum se va rasfrange piramidal ? prezentul e mai tare decat trecutul si incepi sa abia astepti momentul de dupa moment, viitorul de dupa viitor.
Din nou idilism ?
Da' ce crezi ca eu stiu ? Habar nu am, imi savurez niste trecut, sunt in proces de viitor.