Umanoidizare

M-am gandit nitel daca sa scriu despre .. ce o sa scriu mai jos.
Adica despre o matza.
Ca e un subiect plictisitor pt unii care nu inteleg fenomenul animalistic, plus ca e un subiect moale, lalaitor.. nu are consistenta unui lucru puternic, impactual.. adica nu e o asociere cu un brand cum ar zice managerul meu.. deci e inutil
Matza mea nu e brand carevasazica:))
Plus ca ma face si pe mine prea sensibil in fata opiniei publice. Mda.. ma risc

Dar ce e cu matza asta? Venita cu imprumut pentru doar o luna (ma rog.. au trecut mai mult de 2 de atunci..) s-a instalat timid la inceput si apoi cu megatupeu in spatiul locativ pe care il domina deja prin santaj emotional ordinar.
De ce emotional ? Pentru ca dupa ce a zburat de la etajul 4 (patru) de 2 (doua) ori, evident ca nu-ti vine sa-i faci nimic atunci cand se aseaza pe tastatura exact cand esti la calculator sau cand isi ascute ghearele de marginea patului facut franjuri deja. Plus privirea aia de Marlin Monroe...

Pisica zburatoare vaneaza muste, tantari si cred ca si pasarele.. altfel nu-mi explic cum a ajuns in subsolul blocului. Nu a patit nimic niciodata, cade in picioare cica, insa aventura cautarii este una speciala... cu mine pornit printre catacombele blocului, prin vecine si chiar la preotul de la biserica de langa mine. (Parinte... am pacatuit.. da' n-ai vazut o pisica asa si pe dincolo ?)
Sherlock direct...

Mai trebuiesc enumerate si fazele cu somn adanc si cand te trezesti vezi in fata ta la 2 cm o matza calma care se uita la tine fix si apoi face libidinos-hotarat"miau" (gen mi-e foame), fazele cand desemenea rupi patul dupa o noapte grea.. si pe la 3,4 dimineata (caz recent) se aude un zgomot asurzitor-cataclismic-devastator de tavi tip inox cazute de pe un dulap aflat sus sus sus. Cred ca mi-au intepenit toate dreadurile in sus fo 5 minute...
Hartia igienica derulata prin toata casa, draperiile daramate total si hotarat, frigiderul deschis si decongelat (aka miniinundatie) etc, etc

Mai sunt multe dar numai un om care le patimeste poate sa inteleaga.. De fapt postul asta e ca un ramas bun.. ca peste o saptamana o sa returnez felina proprietarului care acum ii poate asigura conditii de miorlaiala decente.

Acum doarme de fo 6 ore in cosul de rufe... semn rau.. deseara o sa cam aiba energie...
Mai bine o trezesc..

Ea e...

Se facea ca eram la scara mea.

Stiti vorba aia cu " hai.. fiecare sa plece la scara lui." ? Ei bine, acum chiar acolo eram, la Ploiesti in cartierul vest, zona 9 Mai/Lamaitza la scara de cand eram io mic.

Si ce sa vezi.. stateam de vorba cu Basescu. Asta.. putin sprituit (ca m-am prins imediat dupa cum vorbea) era intr-un mic relash, impreuna cu soferul lui, fugise de problemele statului putin.

Si imi explica mie Base ce probleme are cu Nastase.. si cum i-a zis el lui sa fie barbat si sa fie de acord cu urmarirea penala impotriva lui, sa nu se mai ascunda in statele parlamentului.

I-am zis ca stiu ce i-a zis... ca am vazut discursul la tv. El a belit ochii aia catel blajin si harsait de viata, oceanele planetei, wischiuri, remanieri si altele si i-am explicat ca e normal sa nu o faca pt ca lu' Nastase ii e frica de bulau. S-a uitat la mine si a continuat sa-mi explice acolo in fata blocului ca e vorba de interesul national, ca forurile alea europene nu au aplicat clauza de salvgardare pe justitie inca dar ca ne arata cu degetul de ani de zile cu cazul asta.

I-am zis ca stiu si asta si la un moment dat cineva din anturajul lui i-a adus un porumb fiert pe o farfurie, a pus-o pe banca, apoi a venit o pasare care a vrut sa manance din el si Basescu a alungat-o, a luat porumbul si a inceput sa manance din el. Porumbul prezidential...

Am mai vorbit noi nitel, cred ca ii mai pusesera aia din anturaj un pahar pe ascuns, incepuse sa transpire, era cald afara.. s-a anuntat cod portocaliu de caldura si culmea culmilor populismului, la un moment dat, in loc de clasica baie de multime, omu' s-a dus la nucul ala mare de pe terenul unde jucam fotbal pe vremuri si a facut pipi langa el.. Exact cum mai faceam noi cand eram mici!

Faza e ca intamplarea asta cu basescu e in doua tonuri, ba imi era simpatic cum se lupta el cu tara asta (imi parea apasat, pertinet si cam solitar in lupta asta a lui) cand imi parea un distrus cam nebun care vorbeste in lumea lui..

Acuma ma gandesc cum dracu' de am visat io asta. Te pomenesti ca astia au inceput sa-si faca campanie electorala prin visele oamenilor !

Daca e asa.. inseamna ca o sa am cosmar cand o sa vina randul lu' Geoana...

Dar sunt curios la Crin Antonescu cum o sa o arda.. ce vis i-au pregatit astia din staful lui. P-asta probabil o sa-l duca la munte in piatra Craiului, la Zaplaz, Lanturi, Plaiul Foii probabil cand stateam la cort cu gasca cu vodca, chitari si cartofi copti in foc de tabara. Ei si daca o sa inceapa sa si cante Crin "rapa" la chitara....... ma duc dracului...

Cred ca ar trebui sa nu mai dorm totusi cu televizorul deschis pe realitatea tv...

Exodul verde

Ei bine.. scriam ieri pe blogul meu muzical de pe muzicabuna.ro despre schita unei sperante.. venita, cred eu, dintr-o generatie noua.
Azi se mai confirma ceva in sensul asta. 2 minicetateni vor sa faca ceva.
Nu am inteles 100 % ce dar din ce am inteles - e ceva fain.
Tocmai de aceea ne invita pe toti sa vorbim ( si sa facem ) CEVA.

"Puterea noastra este dragostea."

Exodul verde este un proiect initiat de doi tineri, Alin Popescu si Ovidiu Anghel, care au realizat ca daca cineva poate schimba ceva, ei sunt aceia. Noi suntem aceia. Noi putem schimba mentalitati, vieti, putem da tot ce avem mai bun in virtutea ideii de a face lumea un loc mai bun pentru noi, persoanele dragi noua si generatiile ce ne vor urma. Acest lucru poate fi posibil, in viziunea noastra, prin responsabilizarea tinerilor, promovarea ecologiei, ideologiilor rasta si fenomenului reggae. In cateva cuvinte, emigrarea maselor catre natura, pace, libertate si liniste interioara.

EXODUL VERDE

ITALIA extraTERESTRA

Venetia pereche

Balconul Julietei (Verona) D-soara nu era acasa

Cu gondola la Hard Rock Cafe (Venetia)

Combinatie Milaneza (old & new de pe Dom)

Verona magica

Pe Domul din Milano aproape de Soare

Venetia urbana. Pe stradutele neturistice

Venetia. Inca o zi

Sus pe Verona

San't Antonio (in Padova)

Venetia, dimineata fara turisti

Statie de gondole langa Piata San Marco

Un filmulet cu atmosfera Venetiana

Scala din Milano, programul recent

Venetia clasica, canalul principal

Drogherie din Padova. Funny...

Un alt film cu o "intersectie" din Venetia

Lacatele de pe Podul de Piatra din Verona (e o poveste de amor cu astea)

mix uman in Piata San Marco

La plaja in Nordul Italiei. Numele lui e Santiago

In Verona cu niste oameni pe care nu-i cunosc :) "Solidaridad"
Doamna avea o caciula cu reggae... Numele lui ar putea fi Alih

Padova, duminica dupa amiaza
Alti oameni pe biciclete. Vicenzo si Augusta

In regiunea Veneto la o 'Sagra' (un fel de balci) in localitatea Fosso
Cu Luciano si Oana din Tulcea

Din nou Venetia, ultima zi

Alfonzo coborand scarile. In spate Tierri, Timea si Marco
Venetia intr-un colt foarte interesant

Poza de final. In plan secund se vede Marcelino

Pofta de sange

Dimineata la 5.
navalesc fara scrupule cu o avalansa fonica bine studiata si cu randament perfect.
inamicul debusolat incepe sa se loveasca singur. intervine apoi factorul stres si acesta incepe sa pierda teren. atacuri din stanga, dreapta, incepi sa te camuflezi sub ceva total. tot se mai aude insa. o mana ramasa vulnerabil descoperita e deja atinsa. deja prima batalie e pierduta. incepe mancarimea, o alta etapa a acestei campanii sangeroase.
o lighioana mica imi vrea sangele. inca una si apoi inca una.
obisnuiti cu aceasta normalitate, nu ne dam seama cat de dramatica e toata intamplarea.
CINEVA SE HRANESTE CU SANGELE TAU.
O ceva mic se alimenteaza cu chestii din tine. Pur si simplu. Vine si iti suge sangele tau. Astea-s lighioanele dracului.. clar
Nu poti sa iei sangele cuiva, e ceva foarte serios asta.
si in acest razboi nedeclarat oficial, singurul meu aliat este o alta lighioana mica si miorlaitoare. ii vaneaza prin casa si imi da mie satisfactie in acest cumplit si sangeros conflict.
Na!

.

Poveste cu final fericit.

Ii desparteau cativa centimetri. Au trecut cativa ani buni de cand doua rafturi s-au interpus intre.

Langa pielea neagra si scorojita se asorteaza in fiecare dimineata o cana rosie, simpla, cu ceai de menta.

Celalalt, are suprafata alba, putin mai voluminoasa, lucioasa si te face intotdeauna sa te simti bine.

Eternul contrast alb-negru…

El este povestea cu final fericit. Cautat si foarte popular, facuse generatii intregi sa creada ca lumea e buna si ca pentru fiecare jumatate e o alta jumatate. Anii isi lasau semne pe albul suprafetei.. Cateva pete inerente varstei, mobilitate diferita… dar emana in continuare energie pozitiva.

De cativa ani de cand D-na Popescu murise, povestea cu final nefericit incepuse sa fie ea insasi nefericita. Consistenta ei, matura si dramatica, nu a impiedicat-o insa niciodata sa se simta bine langa “opusul” ei milioane de cuvinte in timp.

Acolo, in compartimentul trei, in stanga… unul langa altul.

Anturajul ei - personaje la inceput vesele ce sfarseau invariabil intr-un final nefericit..

N-ar fi crezut niciodata ca moartea cuiva o sa fie prilej de fericire. Sensul ei nu era asa.

Dar iata ca dupa moartea D-lui Popescu lucrurile se asezau fericite si in cazul povestii cu final nefericit…

Nepotul care mostenise casa, rearanjase biblioteca… si acum in dreptul aceleasi matinale cani rosii si simple cu ceai de menta stau din nou doua povesti fericite…

Alaturi.