Omul care stia ca o sa moara

Omul care stia ca o sa moara e vesel.
Doar elefantii i se par cam bosumflati si cam emo.
Isi cumpara portocale cu cozile verzi si intr-o viata anterioara era ceva pe la o curte regala.
Nopatea dorme cu ochii intredeschisi iar cand are discutii delicate cu anturajul ii tremura usor mainile.

Omul care stia ca o sa moara era ori o femeie frumoasa si semieleganta ori un adolescent spre maturitate.

prima oara cand a luat stupefiante a inteles ca da, pamantul chiar se invarte, cand a facut sex in trei a inteles ideea de colectivitate iar cand oamenii s-au bucurat ca l-au impuscat pe ceausescu a inteles si ceva despre umanitate.

Nu intelege nici acum multe lucruri din viata de zi cu zi. De ex, de ce alti muritori au inventat obiceiul sa inghita fum, sa-l tina nitel in piept si apoi sa il dea afara pe gura... muritorii stiu ca chestia aia o sa ii imbolnaveasca si se zvoneste ca cica poate sa te si omoare.
dar omu' nostru e altfel. Omul chiar stie ca o sa moara.

bea cuba libre, il uraste pe mircea geoana si vrea sa inventeze niste ochelari de cal care sa trimita mesaje.
mananca marul pana la ultima codita si desi stie ca o sa moara ii e frica de cutremure.
timpul lui are niste butoane roz-lila pal, verde retro usor desaturat, galben seat si blue.
nu le-a folosit pe toate.. de cele mai mule ori e conservator si merge pe alea gri inchis. si cu alea inchide si deschide
foloseste cearcafuri ca oricine altcineva, sapun solid si nu lichid, vinde mustiuce de sax la preturi bune, nu stia ca exista rau de uscat si nu a vazut niciodata un liliac.

intr-o noapte spre dimineata pe o strada lunga cu sens unic, s-a perpendicularizat o intrare intr-o curte. Erau flori de 3 feluri inalte, grupate echilibrat. A intrat, a trecut de flori. Dupa aia se largea un spatiu in jurul unei alei inguste. Pe dreapta, un perete cu dreptunghiuri prin care trebuie sa intre lumina. Acum era invers. iesea lumina. Alb galbuie. 2 dreptunghiuri. Un singur contur, era de om.
Statea vertical dar nu prea darz. De ce ? pentru ca in fata lui pe o masa cu fatza de masa alba (o alta inventie a omenirii) statea un al om. Mort, orizontal si intr-un sicriu.
S-au uitat unul la altul, omul nostru a plecat, omul vertical a ramas... mortul s-a dus.

Omul care stia ca o sa moara s-a intors pe strada cu sens unic si a continuat sa mearga. In sens invers dar unic.
Cand a ajuns acasa s-a uitat la Seindfeld. A ras nitel si s-a culcat.

Trebuia sa se odihneasca, trebuia sa fie fresh a doua zi... urma o alta zi, noua... in care omul stia, evident, ca o sa moara :)

.